|
Situat
īn exteriorul Carpatilor de Curbura (partea central ? estica
a Romāniei), judetul Vrancea are forma unui poligon neregulat,
cu o suprafata de 4857 km2, si se īnvecineaza la nord cu judetul
Bacau, la nord est cu judetul Vaslui. La est ? judetul Galati,
la sud ? est judetul Braila, la sud si sud ?vest cu judetul
Buzau, iar la vest cu Covasna. Aflata la rascruce geografica, Vrancea
constituie o legatura īntre marile zone ale Carpatilor Orientali
si Meridionali, Cāmpia Siretului si Cāmpia Dunarii, iar
ca vad al transhumantei ? drumul din Tara Bārsei spre Dunare
si Dobrogea.
Subsolul
Vrancei adaposteste minerale utile, roci de constructii, ape minerale
etc. Cele mai importante resurse sunt localizate īn aria dealurilor
subcarpatice, fiind reprezentate de sare, izvoare minerale, iar īn
cantitati mai reduse ? titei, gaze naturale si carbuni.
Dispus in trepte dinspre vest spre est, relieful cuprinde Muntii Vrancei
(cu depresiunile intramontane Gresu si Lepsa), Dealurile Subcarpatice
si Cāmpia Siretului Inferior, marginita de Podisul Moldovei la
nord ? est si Cāmpia Rāmnicului la sud ? est.
Zona montana este alcatuita din munti de īncretire, cu īnaltimi
īntre 1400 m si 1777 m. 
Teritoriul judetului Vrancea corespunde celei mai active zone seismice
din Romānia. Raspāndirea focarelor de cutremure pune in
evidenta existenta a doua zone ? una īn trunchiul Vrāncioaia
? Tulnici ? Soveja, unde se produc cutremure la adāncimi
variind īntre 80 si 160 km, legata de curbura arcului carpatic,
iar cealalta īn regiunea de cāmpie dintre Rāmnicul
? Sarat, Marasesti si Tecuci, unde cutremurele sunt mai putin
adānci. Seismele cu epicentrul īn Vrancea au la origine
tectonica, fiind provocate de deplasarile blocurilor scoartei sau ale
partii superioare a īnvelisului. Despre gradul ridicat de seismicitate
din aceasta zona exista dovezi documentare īnca din secolul al
XVII ? lea.
?Focul
Viu? ? fost vulcan al Vrancei se inscrie a fiind un punct
turistic de mare atractie. Noaptea ?Focul Viu? se poate
asemui cu un sfesnic ce vegheaza asupra vrancenilor, deoarece emana
gaze ce in permanenta mentin focul aprins.
Clima
judetului Vrancea este temperata, cu mari variatii determinate de confluenta
reliefului. Īn zonele de cāmpie, temperatura medie anuala
este de 9ŗC, īn cele deal īntre 6ŗC si 9ŗC,
īn cea montana este cuprinsa īntre 2ŗC si 6ŗC,
iar pe culmile cele mai īnalte ale Muntilor Vrancei īntre
?1ŗC si 2ŗC. Precipitatiile atmosferice prezinta si
ele variatii importante de la un loc la altul, atāt datorita altitudinii
reliefului, cāt si expozitiei versantilor, lunile cele mai ploioase
fiind mai ? iunie, iar cele mai uscate decembrie ? februarie.
Reteaua
hidrografica a judetului Vrancea apartine īn totalitate rāului
Siret (706 km, din care 596 pe pamāmt romānesc) si afluentilor
sai de pe dreapta din aceasta zona. El strabate teritoriul judetului
pe o lungime de aproximativ 110 km, avānd un curs meandrat si
o lunca larga Afluentii mai importanti pe care īi primeste pe
dreapta sunt Trotusul, Susita, Putna, Rāmnicul ? Sarat.
Dintre apele judetului, cea mai importanta este Putna, care izvoraste
din zona centrala a Muntilor Vrancei, strabatānd toate formele
de relief.
Vegetatia
este conditionata, īn egala masura, atāt de factorii de
relief, cāt si de elementele pedo- climatice. Ea apartine domeniului
padurii in partea montana si deluroasa, silvostepei īn regiunea
de cāmpie si stepei la sud de Valea Rāmnicului. Din suprafata
totala a judetului, terenurilor agricole (arabil, pasuni, fānete
vii si livezi) reprezinta 52,6%, padurile (moldisurile, fagete si gorunete)
? 39,4% apele curgatoare si baltile - 31% restul de 5% reprezentānd
suprafete construite, cai ferate si drumuri.
Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante avānd ca origini
fitogeografice tinuturi din Orientul Īndepartat si pāna
la Oceanul Atlantic si din nordul Eurasiei pāna la bazinul mediteranean,
alcatuind o nesfārsita īncāntare pentru ochi si suflet.
Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite
de lege ( floarea de colt, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc.).
Fauna
este tot atāt de bogata, oferind mari satisfactii īn privinta
obtinerii trofeelor mult dorite (cocosul de munte, acvila tipatoare,
corbul, cerbul, ursul, mistretul, rāsul ? la munte, popāndaul
la ses). Īn lacurile si rāurile Vrancei gasim pastravul,
molanul, boisteanul, miholtul etc., cele 20 de fonduri de pescuit īn
apele de munte īnsumānd aproximativ 250 km.
Exista
īn Vrancea 16 rezervatii naturale cu o suprafata de 2862 ha din
care cele mai cunoscute sunt Cheile Tisitei, Cascada Putnei, Rāpa
Rosie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Caldarile Zabalei, Focul Viu de
la Andreiasu, Dalhauti, Lunca Siretului. Ele sunt geologice, peisagistice,
zoologice, floristice si forestiere, de o frumusete deosebita.
Terenurile
agricole ale judetului Vrancea se īntind pe fāsia cuprinsa
īntre malul drept al Siretului si poalele dealurilor subcarpatice
ale Muntilor Vrancei. Desi clima este corespunzatoare culturilor de
cāmp, mai propice este cultura vitei de vie (9,95% din podgoriile
Romāniei) si productia de vinuri, Vrancea este cel mai mare judet
viti ? vinicol al tarii, exportator īn Europa, America si
Japonia.
|