Judeţul Galaţi, cu o suprafaţă de 4.466,3 km2, reprezent?nd 1,9% din suprafaţa Rom?niei, se ?nscrie ?n aria judeţelor pericarpatice, dunărene, fiind situat relativ aproape de Marea Neagră, la confluenţa a trei mari ape curgătoare - Dunărea, Siret, Prut şi la ?ncrucişarea unor mari drumuri comerciale.

Poziţia geografică a judeţului - proiectată pe fundalul istoriei poporului rom?n - a ?nsumat un complex de factori, cauze şi consecinţe, acest păm?nt străvechi al Moldovei ?nvecin?ndu-se cu Dobrogea şi Muntenia, pe el interfer?ndu-se fapte, oameni, idei, resurse, drumuri comerciale.
Aşezat ?n sud-estul ţării ?ntre 45?25' şi 46?10' latitudine nordică, 27?20' şi 28?10' longitudine estică, se mărgineşte ?n partea de nord cu judeţul Vaslui şi judeţul Vrancea, spre sud cu judeţul Brăila şi judeţul Tulcea la est cu Republica Moldova şi Ucraina iar la vest cu judeţul Vrancea.

Condiţiile naturale ale teritoriului judeţului Galaţi poartă ?n peisaj amprenta unor influenţe datorate acelor entităţi geografice europene care se interferează pe păm?ntul Rom?niei.

Clima - teritoriul judeţului Galaţi aparţine ?n totalitate sectorului de climă continentală (partea sudică şi centrală ?nsum?nd mai bine de 90% din suprafaţă, se ?ncadrează ?n ţinutul de climă de c?mpie, iar extremitatea nordică reprezent?nd 10% din teritoriu, ?n ţinutul cu climă de dealuri). ?n ambele ţinuturi climatice, verile sunt foarte calde şi uscate, iar iernile geroase, marcate de viscole puternice, dar şi de ?ntreruperi frecvente provocate de advecţiile de aer cald şi umed din S şi SV care determină intervale de ?ncălzire şi de topire a stratului de zăpadă. Pe fundalul climatic general, luncile Siretului, Prutului şi Dunării introduc ?n valorile şi regimul principalelor elemente meteorologice, modificări care conduc la crearea unui topoclimat specific de luncă, mai umed şi mai răcoros vara şi mai umed şi mai puţin rece iarna.
Circulaţia generală a atmosferei are ca trăsături principale frecvenţa relativ mare a advecţiilor lente de aer temperat-oceanic din V şi NV (mai ales ?n semestrul cald), frecvenţa de asemenea mare a advecţiilor de aer temperat-continental din NE şi E (mai ales ?n anotimpul rece), precum şi advecţiile mai puţin frecvente de aer arctic din N şi aer tropical maritim din SV şi S. 

Relieful - prin poziţia sa la exteriorul arcului carpatic, judeţul Galaţi ocupă zona de ?ntrepătrundere a marginilor provinciilor fizico-geografice est-europeană, sud-europeană şi ?n parte, central-europeană, ceea ce se reflectă fidel at?t ?n condiţiile climaterice ?n ?nvelişul vegetal şi de soluri, c?t şi ?n structura geologică a reliefului. Acestea din urmă oferă o privelişte cu ?nălţimi domolite, cuprinse ?ntre 310 m ?n nord şi 5 -10 m la sud.
Teritoriul judeţului Galaţi ?n sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată ?n nord şi mai slabă ?n sud, disting?ndu-se după altitudine, poziţie şi particularităţi de relief, cinci unităţi geomorfologice: Podişul Covurluiului, C?mpia Tecuciului, C?mpia Covurluiului, Lunca Siretului Inferior şi Lunca Prutului de Jos.
Formaţiunile geologice vechi sunt prea puţin importante din punct de vedere al resurselor minerale. Au fost identificate şi se exploatează hidrocarburi - ţiţei şi gaze naturale ?n zonele Schela - Independenţa, Munteni - Berheci şi Brateş. Formaţiunile geologice tinere şi ?n special cuaternare, constituite din argile comune, nisipuri, pietrişuri - exploatate la Galaţi, Tecuci, Braniştea şi din albia minoră a r?ului Prut, au deosebită importanţă pentru industria materialelor de construcţii.

Rezervaţii şi monumente ale naturii
Principala rezervaţie naturală din judeţul Galaţi este localizată pe nisipurile din c?mpia Tecuciului şi anume la sud de localitatea Lieşti, ?n jurul satului Hanu Conachi, pe o f?şie de circa 4 km lungime şi 0,5 - 1 km lăţime av?nd o suprafaţă de circa 84 ha şi care se continuă p?nă ?n lunca Siretului.
La c?ţiva kilometri de Municipiul Galaţi se află rezervaţia paleontologică de la Barboşi (Tirighina) cu o suprafaţă de circa 1 ha, cuprinz?nd fosile de moluşte din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani ?n urmă). De asemenea, nu departe de Galaţi, şi anume la nord de oraş, dar pe valea Prutului, pe teritoriul comunei Tuluceşti, ?n locul numit R?pa Bălaia, se află cea de-a doua rezervaţie paleontologică. A treia rezervaţie paleontologică se află l?ngă oraşul Tecuci, pe şoseaua Tecuci-Valea Mărului-Pechea-Galaţi, cu o suprafaţă de 1,5 ha. Rezervaţia se află pe terasa inferioară a B?rladului, la punctul numit ?La Rateş?, adică acolo unde a fost c?ndva un han.
?n partea de răsărit a judeţului, pe teritoriul comunei Băneasa, ?ntre localităţile Băneasa şi Roşcani, se află Pădurea Băneasa, ?n care, pe l?ngă pădurea ?n sine este ocrotit şi bujorul sălbatic, pe seama căruia s-au creat legende şi o mare serbare populară care are loc ?n fiecare an. Se spune că bujorii ar fi apărut din s?ngele moldovenilor căzuţi  ?n lupta de la Roşcani, de la 1574, c?nd armata lui Ioan Vodă cel Viteaz a fost ?nvinsă de turci datorită lipsei de apă. Şi ?n pădurea de la Hanu Conachi se desfăşoară ?n fiecare an, sărbătoarea salc?mului. Aceste două rezervaţii constituie nu numai obiective ştiinţifice, dar şi atracţii permanente pentru turişti.