Specifice acestui judeţ sunt lacurile naturale de luncă, limanele marine şi lagunele (Oltina, Sinoe, Taşaul, Techirghiol, Mangalia).

Solul este constituit, ?n mare parte, din cernoziomuri caracteristice stepei dobrogene (cernoziom carbonatic, castaniu, ciocolatiu şi levigat). Pădurea şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră acoperă suprafeţe reduse, fondul forestier fiind constituit din specii diferite cu o productivitate redusă a arboretelor. Judeţul deţine o mare bogăţie de vestigii ale trecutului istoric, unele dat?nd din secolul al Vll-lea ?.Hr., c?nd grecii antici au ?ntemeiat pe teritoriu o serie de colonii (Histria - azi Istria, Callatis - azi Mangalia şi Tomis - azi Constanţa). Ulterior, din secolul I ?.Hr., teritoriul intră sub stăp?nire romană şi apoi este străbătut de popoarele migratoare şi frăm?ntat de războaie.

Numele de "Dobrogea", aşa cum atestă documentele istorice, vine de la Dobrotici, despot bizantin ?n secolul al XlV-lea. Provincia condusă de el a fost numită Dobrugi-ieli, Dobrugi, adică Dobrogea. ?n ceea ce priveşte denumirea de "Constanţa", se pare că aceasta vine de la cuv?ntul Constantziana, denumire ce apare ?n secolul IV d.Hr., nume dat apoi de genovezi ?n Evul Mediu oraşului de aici. ?n urma războiului din 1877-1878 ţara devine independentă, liberă şi suverană, iar străvechea vatră getică şi romană a Dobrogei se reuneşte cu ţara. Se ?mplinea, ?n felul acesta, o a doua etapă a procesului rom?nesc de unire. Judeţul Constanţa deţine o parte din suprafaţa Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Subsolul judeţului conţine roci fosfatice, minereu de fier şi ape mineralizate. Rocile comune sunt formate din şisturi verzi, calcar, cretă, argilă, caolină, dolomită, diatomită şi nisip de turnătorie. Un loc important ?n cadrul resurselor naturale ?l au Lacul Sărat Techirghiol şi Lacul Nuntaşi cu ?nsemnate rezerve de nămol sapropelic, utilizat ?n scopuri terapeutice. Platoul continental al Mării Negre dispune de rezerve de hidrocarburi şi minerale.